Impresii de la vot

Am fost si am votat. Am ales sa nu-mi mai anulez buletinul de vot si sincer, asta a fost o decizie mult mai grea pentru mine, decat alegerea candidatului in sine.

Ce concluzii am tras eu, pasind in sectia de votare:

1. Oamenii se imbraca frumos cand merg la vot pentru ca au ocazia de a se intalni cu vecinii.
2. Oamenii care se duc la vot au o mina aparte. Figura lor exprima superioritatea fiintei care si-a exercitat un drept si care crede ca va mai schimba ceva prin atitudinea lui, dar si o oarecare nesiguranta. Pe langa acestia mai sunt si cei care voteaza cu PSD-ul si sunt mandri nevoie mare de asta, Ei nu arata nicio nesiguranta. Pai cum altfel? Credeti ca daca Stalin ar fi ezitat o secunda, Rusia ar mai fi fost unde e acum? In plus, mai sunt si cei care voteaza cu Vadim si care sunt la fel de usor de recunoscut. Cu ochii tulburi ca si mintea si cu buzunarele pline de un Xanax, care nu-si mai face de foarte mult timp efectul, bolborosesc cuvinte ca “Patrie”, “Mafie” si “Hoti” in timp ce-l stampileaza pe domnul razvratit cu fular alb.
3. Oamenii se duc la vot in turma. Nu stiu daca am mai numarat 5 persoane care venisera de capul lor la vot, ca mine.
4. Oamenii se duc in parc dupa ce voteaza. Ii vezi la fel de frumos imbracati, cu aceleasi priviri, in turma, plimbandu-se prin Herastrau, Cismigiu sau alte parcuri.
5. Vecinii mei n-au spirit civic. Pana la ora 4 si ceva cand m-am dus eu sa votez, lista cu blocul meu era cam nesemnata (da, stiu m-am transformat intr-o pensionara care se uita pe vizor si stie tot ce se intampla in bloc)

Aici sunt banii dumneavoastra!

Sursa

BAH! Trezirea!!! NOI CHIAR STIM MAI BINE!

Pornind de la comentariul unui fidel cititor la postul anterior, mi-a sarit tandara. Mi se intampla foarte rar sa ma ofusc pe blog si sa-mi exprim frustrarile. Prefer sa scriu lucruri amuzante care sa mai descreteasca putin fruntile cititorilor mei. Dar astazi nu mai pot…

Nu mai vreau sa ma complac in situatia in care ne aflam.
Nu mai vreau sa fiu inconjurata de analfabetism si nesimtire, de prostie crasa si manipulare extrema.
Nu mai vreau sa ma umplu de nervi atunci cand merg cu autobuzul pentru ca niste tineri liceeni asculta manele pe telefon, se inghiontesc, urla si vorbesc ca la usa cortului.
Nu mai vreau sa vad romani tineri, liceeni, studenti, proaspat absolventi de facultati, care nu stiu sa scrie! Care nu stiu cand se foloseste o cratima, sau cand se pun doi “i”.
Nu mai vreau sa stalcim limba, doar pentru ca analfabetii (figurativ, evident) sunt majoritari (vezi “niciun”, “nicio” etc.).
Nu mai vreau sa ma tem de persoanele de etnie rroma TIGANII care te “fac” la buzunare, te injura, te scuipa, fumeaza in mijloacele de transport in comun – pentru ca ei pot –  si, in plus, nu mai vreau sa fiu confundata cu ei cand plec din tara.
Nu mai vreau sa stau muta in metroul din Paris ca sa nu-si dea lumea seama ca vorbesc aceeasi limba cu cersetorul de langa mine.
Nu mai vreau sa vad la Top Gear ca oamenii aia au dormit noaptea in masina pentru ca n-au avut unde altundeva  si nici ca n-au gasit nicio benzinarie deschisa in toiul noptii (ceea ce e bullshit total, daca ma intrebati pe mine, dar asta e ceea ce se vede in afara).
Nu mai vreau ca doamna Udrea sa dea 50.000 de lire pe publicitate pentru Romania, cand oamenii aia, care vor sa-si faca un concediu la noi, chiar n-au ce cauta aici!
Nu mai vreau sa se faca greva la Metrorex, de pe urma careia sa sufere tot cetateanul de rand.
Nu mai vreau sa comand pizza si sa specific faptul ca am nevoie de stampila pe bon si sa primesc un bon fara stampila!
Nu mai vreau sa ma urc intr-un taxi cu tarifele “manarite”, ca sa platesc 5 lei de aici pana la primul scuipat.
Nu mai vreau sa vad lumea cum se imbulzeste si nu stie sa formeze o coada.

Si pentru asta iau atitudine.
Ma iau la cearta cu politistii, pentru ca nu mai pot sa tac.
Returnez mancarea la restaurant daca gasesc ceva dubios in ea.
Nu platesc factura la telefonul mobil pana nu mi se clarifica toate nemultumirile. Cand nemultumirile sunt fondate, refuz sa platesc penalizarile. Ma cert cu ei, mi se scad penalizarile.
Sun la aceeasi companie cand trimit mesaje scrise care nu ajung la destinatar, dar pentru care sunt taxata, si mi se returneaza cei 3 centi (!).
Fac plangeri la dispeceri, ma cert cu tiganii care-mi cer bani pe parcarile primariei, nu platesc amenda la RATB cand ma prind controlorii duminica seara fara bilet, pentru ca nu am de unde sa-mi cumpar acel bilet. Imi dati totusi amenda? Nicio problema, ne vedem in instanta.

Si inca un exemplu elocvent ca nu ma las calcata in picioare: Eram la scoala inca, mergeam cu autobuzul. Intr-o statie se urca un set de 4 TIGANCI cu puradei cu tot. Eu ascultam muzica la CD-player. Una din ele imi baga mana in geanta si mi-l ia. Eu nu mai aud muzica in casti si imi dau seama ca a disparut. Ma intorc la ea si o rog sa mi-l inapoieze.  Se codeste, isi pune poalele in cap, eu insist si pana la urma mi-l da inapoi. Autobuzul era aproape gol!

Inca unul: Tot un TIGAN incearca sa ma blocheze sa cobor ca sa-mi fure geanta si sa nu pot fugi dupa el. Ii dau cu spray paralizant in ochi si cobor la prima.

Al treilea: Tot un TIGAN (!!!) incearca sa-si bage mana sub fusta mea. In autobuz. Cu o treapta mai jos de mine. Ridic frumos mana si-l dau cu capul de mecanismul de deschidere-inchidere usi si cobor la prima.

Si mai am muuulte exemple, dar ma opresc aici. 

Daca fiecare dintre noi ar face o plangere, si-ar exprima nemultumirea, ar refuza sa plateasca pentru serviciile  nesimtite pe care le-a primit, sunt convinsa ca am ajunge un pic mai sus.
Si nu sunt singura de aceasta parere!

VOI CE FACETI?!!

ftw.ro

10 lucruri pe care vreau sa le fac inainte sa mor

1.  Sa dau 100.000 de euro pe un ceas. Vreau sa vad si eu ce sentiment poti sa ai cu un apartament pe incheietura. Oare o sa ma simt mai om?
2.  Sa vad metrou in Drumul Taberei. Asta apropo de articolul asta. Si atunci sa nu-i prind ca fac greva!
3.  Sa initiez o campanie “Furati de la bogati si dati spitalelor”. Asta ca sa nu mai aud de bebelusi prajiti, de bolnavi operati si montati cu pat cu tot pe holul spitalului pentru ca nu sunt locuri samd.
4.  Sa-i expulzez pe toti tiganii fara carte de munca in Siberia. Cu catel, cu purcel.
5.  Sa le dau foc tuturor terminatilor care blocheaza intersectiile, care parcheaza masina in mijlocul strazii, care depasesc coloana pe contrasens, care conduc beti samd. Asta in loc de artificii de Anul Nou.
6.  Sa sabotez permanent ziarele de scandal, pana in punctul in care nu mai au tiraj, nu mai au vanzari, nu mai au angajati, nu mai exista!
7.  Sa fac un raid prin cluburi si sa le trimit acasa pe toate pustoaicele de 13-14 ani, dupa care sa aplic niste sanctiuni drastice parintilor pentru ca nu le tin sub supraveghere. Dupa ce platesti cate 3000 de lei in fiecare vineri si sambata seara pentru ca n-ai grija de ploada ta, o sa incepi sa-i impui ore decente de ajuns acasa.
8.  Sa ma duc la fel ca si Putin prin supermarketuri si sa fac un pic de ordine si disciplina. Valabil si pentru benzinarii, banci, samd.
9.  Sa introduc un set de teste de cunostinte generale de bun simt in scoli. Cei care nu-l trec (deci toti analfabetii care se duc la scoala ca sa defileze pe catwalk, dar care nu stiu sa lege doua vorbe sau pur si simplu sa scrie) se vor intoarce in clasa a II-a. Si tot asa, pana o sa retina diferenta dintre “nu fa” si “nu face”, dintre “sai” si “sa-i”, dintre “vezii” si “vezi”.
10. Sa suplimentez numarul angajatilor la OPC si sa-i amendez crunt pe cei care accepta serviciile nesimtite, fara sa ridice un deget. Ti-ai primit pizza sub forma unei bucati de paine cu o rosie (ca Bassam Gemayel), nu platesti, faci scandal si mai pui si frumusel mana pe telefon sa reclami compania respectiva la OPC

Toate astea, parte a campaniei “Noi stim mai bine“

Voi ce ati mai face?

Cititorii cauta, Vanda raspunde 4

Stimati cititori,

Cum nu am mai raspuns de foarte mult timp solicitarilor cititorilor mei, o voi face astazi. Dupa o pauza atat de lunga, insa, s-au adunat destule nedumeriri ale cititorilor, asa ca voi face un maraton si le voi raspunde mai pe scurt decat de obicei.

 
- Cineva intreaba “Ce inseamna haladeala?”
Cu mandrie in suflet tin sa-i raspund ca nu stiu. Habar n-am si sunt mandra de asta!

- Altcineva doreste sa stie “Care sunt regulile de aur?”
Daca este o fata, trebuie sa stie ca regulile de aur sunt “Nu bei niciodata singura intr-un bar” si “Nu te urci niciodata in masina unui strain”
Daca este vorba despre un barbat insa, regulile se schimba. “Nu-i spui niciodata ca e grasa” si “Ii dai intotdeauna dreptate”. Restul vine de la sine.

- Niste domni fac un anunt: “Barbati casatoriti cauta fosta”
…rugam seriozitate

- O domnisoara este foarte nemultumita: “Cand promiti ca suni si nu mai suni”
… inveti sa nu-i mai faci sex oral in baia clubului in care tocmai v-ati zambit pentru prima data, inainte sa afli cum il cheama, macar,

- O alta domnisoara, sau poate un domnisor spune: “Esti infumurata si nesimtitia”.
Infirm! Nu sunt deloc nesimtita!

- Cineva e gelos: “A iesit sambata seara cu baietii”
Si ce daca? Nu inteleg de unde discriminarea asta, cum ca barbatii au voie sa aiba “seara baietilor” si femeile nu…

- Altcineva scrie “Diferenta dintre ea si tine”, dar nu continua
Asa ca voi continua eu. Diferenta dintre ea si mine este ca eu sunt mai frumoasa, mai desteapta si am si curu’ mai mic.

Eduard Manole danseaza pentru o Romanie ca o gradina zoologica

Cvasi-necunoscutul cetatean roman Eduard Manole ne promite ca ne da tara inapoi. In plus, tot el (cine e el?) ne garanteaza si ca nu e de vanzare si ne pune sa ne imaginam cum ar fi ca Romania sa arate ca un paradis. Nu ne spune cum si in ce fel va transforma Romania intr-un paradis, ne roaga insa simplu sa “avem doar putina rabdare si putina incredere”. Cu el presedinte, Romania va arata ca o gradina zoologica din Miami-Florida, plina de flamingi (ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer, va invit cordial sa intrati pe situl sau electoral, total anost si pur neinformativ)!

Poza de mai jos o puteti vedea si pe panourile electorale din Bucuresti. Si atunci probabil ca va intrebati la fel ca si mine
“Oare domnul acesta imbracat in camasa neagra, descheiata la gat, fara cravata, neras si putin ciufulit, candideaza la presedintie, sau la Dansez pentru tine?”

E ca au acelasi stil? El si  Banica Jere, adica. Eu zic sa-l votam.  

                                                                                                   

Siguranta si incredere

Ce poate sa faca bucuresteanul de rand  intr-o dimineata de duminica? Da, ati ghicit (?), sa se perinde prin tiganie si jeg, mai precis prin Obor. Sau cel putin, asa am facut eu ieri dimineata.

Cu geanta pe umar, de care ma tineam de parca as fi avut inauntru Sfantul Graal, incercam sa ma strecor fara sa atrag atentia printre oamenii de culoare care faceau si ei un ban cinstit vanzand telefoane furate de la cei putin mai neatenti. Stiu eu din tineretile mele, ca in astfel de locuri nu trebuie sa atragi atentia. Asa ca ma pregatisem de acasa. Cu hainele de scandal pe mine, incercam sa ma incadrez in peisaj. Niste UGG-uri oribile, pe care in mod normal nu le port prin oras, pentru ca mi se par de prost gust, o pereche de blugi vai de mama lor, introdusa adanc in sus-numitele UGG-uri, o bluza amarata si o haina. Haina sa zic ca ma mai dadea de gol, pentru ca nu detin in posesie paltoane de prost gust sau gecute sclipicioase de cocalarite.
Nu vreau sa credeti ca discriminez, nu am ceva cu tiganii. Era o pura intamplare ca toti cei care vindeau telefoane furate erau negriciosi, cu haine jegoase pe ei si vorbeau cu “Haoleo”.

Dar unde vroiam sa ajung… La sfarsitul slalomului meu printre dubiosi ma trezesc fata in fata cu un domn politist, zambitor, care saluta pe toata lumea pe strada si impartea niste fluturasi, pe care, cred eu, era mentionat cate a facut Politia Rromana pentru cetateni si de ce ar trebui sa avem incredere in ei… 
Spiritul meu justitiar nu s-a lasat bagat intr-un colt si a inceput sa urle in mine: “Fataaaa, fa ceva, zi ceva, nu mai sta ca tuta!”. Asa ca a trebuit sa ma conformez cerintelor Eului meu rasculat si m-am adresat politicos domnului politist.

Sa ne barfim clientii

Nu sunt neaparat experta in domeniu, dar consider ca relatia cu publicul este in mare parte ca o relatie de cuplu.

Ochesti potentialul client. Il analizezi si constati ca se potriveste profilului pe care-l cauti. Drept urmare, incerci sa-l abordezi. Te prezinti, ii spui ce vrei de la sufletul lui, imbracand frumos mesajul intr-un ambalaj de tipul “Pisi, am BMW X6″ si astepti reactia. Daca abordatul nu arata interes, ambalajul se schimba in “… da, dar la semafor citesc Mircea Eliade si ma uit la filme de arta”. Si tot asa, pana cand potentialul client accepta o intalnire.
Intalnire, care  e punctul decisiv. Trebuie sa vii pregatit, cu o oferta mulata pe chipul si asemanarea clientului, si cu o imagine personala care sa sustina pachetul ofertat.
La fel ca la intalnirea amoroasa. N-o s-o duci niciodata la bodega de cartier daca vrei s-o impresionezi, n-o sa-ti iei tricoul vechi si gaurit si o sa te speli si pe dinti inainte de marea intalneala.

Cum daca in timpul intalnirii amoroase nu te apuci niciodata sa-i povestesti prazii de fosta ta prietena, la fel n-o sa te apuci nici la o intalnire de afaceri sa-ti barfesti clientii. “L-am avut pe unu’… Sa vedeti ce facea!”

Iar cand atitudinea asta vine de la o domnisoara angajata la o firma extrem de cunoscuta… incep sa-mi pun intrebari… oare cum se fac angajarile astea?

Cine-i domnisoara, oare cine-i domnisoara?

Domnisoara e promoterita. La Dunhill. Iar promoteritele de la Dunhill nu cunosc o regula elementara a bunului simt: Nu intrerupi un om pe care il vezi ca se pregateste sa infulece.

Pauza de pranz. Eram cu o prietena in mallul din Baneasa si ne luaseram niste chestiutie rapide de-ale gurii. Si cum eram noi lihnite asa, iata cum ne asezam la o masa. Ne pregatim tacticos toate cele. Bagam paiul in pahar, rasturnam cartofii prajiti pe servetel si deschidem cutiuta cu sendvisul minune.
Urmatorul pas, deschiderea gurii. Aaaa… ca la dentist. Cand sa indes musc tacticos, feminin si civilizat din sendvis, aud o voce. Suava, dar la fel de placuta ca senzatia pe care o ai atunci cand bei Sprite dintr-un pahar in care te asteptai sa fie apa.

-Buna ziua!

Bun, inchid gura, saliva mi se scurge un pic pe barba, iau un servetel sa ma sterg si ma uit in sus.
Si acolo era ea! Domnisoara de la Dunhill, imbracata frumos, pieptanata, rujata si cu o cutie visinie  in brate.
Ma uit lung. Oare statea in lumina, sau avea o aura? Tac un pic. Astept sa aud si corul de ingeri pe fundal.
Dar domnisoara de la Dunhill ma intrerupe… din nou!

-Fumatoare? Ce tigari fumati? Cunoasteti promotia noastra? [blablablablabla timp de cateva minute] Va multumesc, la revedere.

Ma uit dupa ea. Vreau sa ma asigur ca pleaca. Dupa care ma uit conspirativ in jur. Vreau sa ma asigur ca nu mai e si alta. Dupa care ma intind din nou spre sendvis si il mananc in sila, doar pentru ca e pranzul si trebuie.

Domnisoara de la Dunhill mi-a taiat toata pofta de mancare.

M-am intors

Da, m-am intors. M-am intors desi nici macar n-am fost plecata. Am fost aici, muta si m-am ascuns de voi