Cum sa scapi de un tip in 10 zile

“Cateodata nu e usor sa te desparti de cineva”, spune Avor Toni, profesor doctor docent in despartiri. Si asa si este!

Sunt convinsa ca ti se intampla cateodata sa vrei sa scapi de iubitul tau. Fie ca nu te intelege, ca are salariul prea mic sau, pur si simplu pentru ca te-ai plictisit de el, toate am trecut prin etapa in care incercam sa ne despartim de un “el’.

“Cateodata nu e usor sa te desparti de cineva”, spune Avor Toni, profesor doctor docent in despartiri. Si asa si este!

Asa ca echipa Vandalitan a compilat un set de 10 pasi pe care trebuie sa-i urmezi in 10 zile, conform instructiunilor, pentru a scapa de iubitul tau.

Ziua 1
Iesiti la un suc.
Ziua 2
Du-l la gradina zoologica.
Ziua 3
Iesiti la un film.
Ziua 4
Iesiti la cina.
Ziua 5
Iesiti la biliard cu prietenii lui.

Cosmo and me

Vorbeam la un moment dat cu cineva pe mess despre articolele cretine de prin revistele de genul Cosmopolitan si cine naiba scoate ineptiile alea. Mai pe lung, cam care sunt procesele din creierasele arse de decolorant si imbibate de grasime ale oamenilor care scriu in stadiul de paralizie cerebrala totala.
Si atunci, la ce m-a dus pe mine capsorul? Sa scriu si eu unul! Da! Si dupa aia pot sa spun ca mi-am indeplinit menirea.
Doar ca nu stiu despre ce. Asa ca va provoc sa-mi dati voi un astfel de subiect.

Dar de fapt, cine are nevoie de motive?

Vi se intampla si voua sa primiti sms-uri rau-voitoare de la numere necunoscute?
Eu da, si -am incercat sa-mi dau seama care ar fi motivatia unei persoane sa trimita astfel de mesaje, fara sa se semneze. Dar mai ales, am incercat sa-mi dau seama cine sunt persoanele care ar putea trimite astfel de mesaje.
Oricum, oameni buni, semnati-va!!! Nu e deloc amuzant asa…

- Fostul prieten
Deci e logic. Fostul tau prieten, pe care tocmai (sau nu tocmai) l-ai parasit, e confuz. Te uraste, dar te iubeste. Asa ca solutia perfecta pentru amalgamul lui de sentimente e sa te iubeasca atunci cand va intalniti si sa te urasca atunci cand nu stii ca e vorba de el. Pe sistemul de desene animate “And stay out!”

- Prietena fostului prieten
Prietena fostului tau prieten are impresia ca scopul tau in viata e sa-l recastigi pe mandru si ca, pentru asta, iti vari coada in viata lor. Vrei, nu vrei, ea are impresia ca il suni, ca te vezi cu el, ca il urmaresti. Si doar pe el! Pentru tine nu mai exista alti barbati pe lumea asta. Doar el.
Si atunci i se pare normal sa-ti trimita un mesaj in care sa te injure, de pe un numar pe care nu-l stii, fara sa se semneze. Pentru ca tu, iti dai seama ca faci ceva gresit cu prietenul ei, cu care poate chiar nu mai ai nicio treaba, si atunci e logic sa-ti dai seama ca mesajul e din partea ei.
La ce nu s-a gandit ea, e ca poate tu ai mai multi fosti prieteni. Si nu-ti dai seama pentru care dintre ei ai primit mesajul. Dragele mele, mai multe detalii va rugam! “Curvo” is never enough.

El, ea, biserica si pasajul

Un el: Deci vii azi?
O ea: Da ma, vin. Zi-mi adresa.
Un el: E foarte simplu. Fii atenta. Stii intersectia X? N-ai cum sa n-o stii.
O ea: Da, o stiu.
Un el: Bun. Cum treci de intersectie, la 200 m o sa vezi o biserica pe dreapta…
O ea: Da ma, stiu biserica.
Un el: Bun. Eu stau fix vis-a-vis de biserica. Parchezi si traversezi si te astept eu jos. Ai inteles?
O ea: Da!

[la ora la care ea trebuia sa fie parcata vis-a-vis de biserica, sa traverseze si sa-l vada pe el jos]

O ea: Alo? Auzi? Eu am trecut de pasaj. Mai merg mult pana ajung la biserica?
Un el: Ce pasaj fata? Unde esti?
O ea: Pai pasajul X. Acum sunt in dreptul lui. Cat mai merg?
Un el: Fata! Intoarce-te! Eu stau imediat dupa intersectia X! Tu ai mai trecut prin doua intersectii pana sa ajungi la pasaj! Intoarce-te si cand vezi biserica parchezi. Ai inteles?!
O ea: Da. Deci tu stai pe partea cu biserica, nu?
Un el: Argh!

Neinvaziv

Daca tot m-am apucat sa va povestesc despre mirajul primei intalniri, si cam care e atitudinea mea in situatii de gen, numar si caz, zic eu asa ca ar merge sa va mai povestesc una.

Noaptea in club. Deziluzionata dupa o relatie total esuata, o iau pe o prietena de-o aripa si hai in club. Mai un cocktail, mai o muzica, mai trece timpul.
In club, ca de obicei, un numar infinit de lesinati, care mai de care. Texte rasuflate, de genul “Vrei sa te duc eu acasa, ca am Passatul parcat in fata?“, priviri libidinoase, niciunul nu stia ca eu o terminasem de tot cu barbatii si ca ma pasteau lesbianismul sau/si calugaria.

Cand, din neant, apare un el, dubios de finut. Care ma abordeaza dubios de deschis si se comporta dubios de natural.

Io am un program care face asta

Eu: Buna, am si eu o intrebare. Un angajat X pleaca din companie inainte de incheierea lunii. Salariul lui este de X lei si a lucrat X zile. Imi faci si mie un calcul sa-mi spui cati bani ar trebui sa primeasca?
HR Manager: Nu stiu cum se face calculul.
Eu: Pai nu tu te ocupi de calcularea salariilor?
HR Manager: Ba da…
Eu: Pai si cum faci?
HR Manager: Io am un program care face asta. Am niste setari pentru fiecare angajat si atat.
Eu: Pai si nu poti sa faci o simulare pentru datele pe care ti le-am dat?
HR Manager: Habar n-am.
Eu: Multumesc, am inteles

Eu sustin incalzirea globala

Minunata mea aplicatie de vreme de pe telefon zice ca o sa ninga zilele astea. Nu stiu cat are dreptate (mai ales ca ieri prezicea ca azi la ora 9 vor fi -6 grade), dar, recunosc, m-am panicat putin.

Si asa, am revenit la o veche idee geniala de-ale mele si anume la sustinerea incalzirii globale. O sa spuneti ca sunt egoista, ca nu ma gandesc la generatiile viitoare. Ei bine, sunt genul de om care nu da cioara din mana pentru pasarica vrabiuta de pe gard. Cum nu pot sa garantez ca voi avea si stranepoti, prefer sa ma gandesc la mine si la copiii mei.

Dar cum ne poate ajuta incalzirea globala?

Al cui?

Am gasit asta aici. F*ucking funny.

Nimic nu-mi strica zenul!

In minunatul si lungul concediu pe care l-am avut pana acum 3 zile, am avut ocazia sa cunosc niste oameni… relaxati. Niste oameni care nu se stresau, nu se enervau, isi vedeau calmi de viata lor. Si ce daca vanzatoarea lucreaza ca un melc si eu trebuie sa stau o ora la coada? Nu-i problema, astept. Si ce daca pietonului ii ia 3 minute sa traverseze? Nu ma grabesc nicaieri. Si ce daca e lume multa in magazinul asta si toti se imbulzesc in mine? Oameni suntem.
Asa ca, la fel ca toata suflarea globului care tocmai ai sarbatorit intrarea in noul an, mi-am propus si eu una serie lucruri pentru anul 2010. Lista pe care am scris-o cu creionul pe hartie si am lipit-o de frigider.
La punctul 1 troneaza cea mai indrazneata propunere pe care mi-am facut-o vreodata. Si anume, ca anul asta sa nu ma mai enervez. Deloc. Sa fiu calma, sa nu-mi mai iau privirea de nebuna si sa-mi vad pasnic de existenta mea.

Ce credeti? Pana acum am rezistat eroic. Si asta desi:

- am fost nevoita sa stau 7 ore intr-un aeroport si inca vreo 3 ore in avion, inainte sa decolez si sa ma inturnez acasa
- era 5 dimineata si eram rupta de somn dupa patania de mai sus, cand am plecat de la aeroport cu taxi-ul, am prins bariera de pe Petricani
- drumul casa-aeroport a costat 30 de lei, drumul aeroport-casa a costat 80 de lei
- la munca am fost, cum s-ar spune modern, “implicata intr-un proiect”, care in mod normal m-ar fi facut sa plang de ciuda.

Dar sa discutam pe larg.

Mintea noastra isi bate joc de noi

Mintea noastra nu face fata trecutului. Ni s-au intamplat prea multe. Mintea noastra se incurca in detalii si personaje, amesteca povestirile, schimba deznodamintele, transforma amintirile intr-un haos total. Si asta in timp ce noi avem impresia ca totul e clar si limpede ca apa rece de izvor.
De aici pornesc toate discutiile de genul

“Da ma, tin minte, eram la Iasi cu Ioana si Maria”
“Ce-ai ma, ai innebunit? Cum sa fim la Iasi, eram la Giurgiu cu Tudor si Vlad”
“Nu ma, ca tin eu minte. Veniseram cu masina Ioanei”
“Bah, nu. Merseseram cu trenul, nu mai stii cand era sa-l dea jos pe Tudor?”

Si tot asa, pana cei doi ajung la concluzia ca, de fapt, intamplarea avusese loc la Timisoara, cu Ionel si Petronela si ca ajunsesera acolo cu avionul.

Unde vroiam sa ajung insa? La faptul ca la un moment dat incepem sa ne incurcam pana si partenerii de viata. Ii mutam de colo-colo, ii facem protagonistii unor intamplari despre care ei, saracii, nici macar nu stiu.
Daca esti convinsa ca ai mancat inghetata flambata cu Petre, zic sa te mai gandesti putin. Si nu poti fi sigur nici ca Mariana era raraita. Verifica. Petre nu cumva era diabetic? Iar Mariana nu cumva era muta? Deci cum sa mananci inghetata cu Petre si cum sa zici ca Mariana era raraita?

Serios acum, inainte sa faceti vreo nefacuta, sa-i amintiti actualului vostru prieten ce tare era cu motorul prin munti (cand el n-are si nici n-a avut vreodata motor) sau sa-i spuneti actualei voastre prietene ca urla prea tare cand ati facut sex in padure (desi, evident, n-ati facut sex in padure), mai bine faceti o analiza amanuntita a situatiei si personajelor, si abia atunci dati drumul la porumbel.

Pe mine m-a scutit de mult stres atitudinea asta.